STĂVILÁR, stăvilare, s. n. 1. Construcție de lemn, de beton sau de fier înălțată transversal pe cursul unei ape curgătoare, servind la reglarea nivelului apelor din amonte cu ajutorul stavilelor; baraj, zăgaz, opust. 2. Fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului (1), acționate manual sau mecanic; stavilă. 3. Întăritură de protecție în apropierea unui pod. 4. Fig. (Rar) Obstacol, piedică; împotrivire. – Stavilă + suf. -ar. Vezi definitia »

FOLICULÁR¹ s. m. (peior.) scrib, gazetăraș. (< fr. folliculaire) Vezi definitia »

HANGÁR s.n. Construcție mare, formată dintr-un acoperiș înălțat pe stâlpi și cu mai multe deschideri laterale, destinată adăpostirii avioanelor, tractoarelor etc. [< fr. hangar]. Vezi definitia »

GLOBULÁR, -Ă adj. 1. Ca un glob; sferic. ◊ Fontă globulară = fontă de structură granuloasă. 2. (Med.) Referitor la globulele sângelui. [Cf. fr. globulaire, lat. globulus]. Vezi definitia »

(rar) adj. m., pl. nerăzbiți; f.nerăzbită, pl. nerăzbite Vezi definitia »