OMONÍM, -Ă adj. Care are același nume, cu același nume. // s.n. 1. (Lingv.) Cuvânt asemănător ca formă (aspect grafic, pronunțare etc.) cu altul, dar deosebit ca înțeles. 2. (Rar) Persoană care poartă același nume cu altcineva. 3. Joc care cere dezlegătorului să găsească un cuvânt cu mai multe înțelesuri fără a i se schimba nici grafia literală, nici accentul. // s.m. și f. (Rar) Cel care poartă același nume cu altcineva. [Cf. fr. homonyme, lat. homonymus, gr. homonymos < homos – asemănător, onoma – nume]. Vezi definitia »

TAIM s.n. (Sport) Timp de odihnă la care au dreptul echipele de volei în afara pauzelor dintre seturi. ♦ Termen prin care se anunță începutul sau sfârșitul unei reprize de box și al unei perioade de luptă. [Pron. taim, scris și time. / < engl. time]. Vezi definitia »

AEROMARÍTIM, -Ă adj. aeronaval. (< fr. aéromaritime) Vezi definitia »

HASIDÍM, -Ă adj., s. m. f. (adept) al hasidismului. (< fr. hassidim) Vezi definitia »

ORTONÍM s. n. nume adevărat. (< germ. Orthonym) Vezi definitia »