MERÉU, -ÉIE, merei, -eie, adv., adj. I. Adv. 1. Fără răgaz, neîncetat, neîntrerupt, continuu, întruna; la intervale scurte. ♦ Din ce în ce mai mult. Se depărtează mereu. 2. (Reg.) Încet, fără grabă, domol; alene, liniștit, potolit. II. Adj. 1. (Înv. și reg.) Care se întinde unul după altul; neîntrerupt; p. ext. care se întinde până departe, întins, vast. 2. (Reg.; la pl.; despre ființe) Mulți, numeroși. – Cf. magh. merö „rigid, fix”. Vezi definitia »

AȘTILEU, com. în jud. Bihor, pe valea Crișului Repede; 4.249 loc. (1991). Expl. de marmură, argile refractare, nisipuri și calcare. Combinat de lianți și azbociment (Chistag). Hidrocentrală. Vezi definitia »

PRIAPÉU, -ÉE I. adj. referitor la Priap; priapic. II. s. n. 1. formă de vers antic, considerat ca o juxtapoziție a două versuri. 2. poezie (antică) cu conținut obscen sau licențios. (< lat. priapeus) Vezi definitia »

CICISBÉU s.m. Curtezan al unei doamne; cavaler care servea o doamnă (în sec. XVIII); sigisbeu. [< it. cicisbeo, cf. sp. chichisveo]. Vezi definitia »

BUFÉU s. n. răbufnire subită și trecătoare de febră, de enervare, accelerare bruscă a pulsului etc. ◊ aer care iese pe gură. ◊ (rar) răbufnire. (< fr. bouffée) Vezi definitia »