AUTÉNTIC, -Ă adj. Sigur, neîndoielnic, evident, de netăgăduit; al cărui autor este incontestabil; original. ♦ (Despre acte) Întocmit prin respectarea tuturor formelor legale. [Pron. a-u-. / cf. it. autentico, lat. authenticus, gr. authentikos – de netăgăduit < authentes – autor]. Vezi definitia »

ALTÁIC, -Ă, altaici, -ce, adj. Din Altai, caracteristic munților Altai. [Pr.: -ta-ic] – Din fr. altaïque. Vezi definitia »

PÚSTNIC, -Ă, pustnici, -ce, s. m. și f. Călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit. ♦ Fig. Persoană care duce o viață retrasă și aspră. [Var.: púsnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. pustynĩnikŭ. Vezi definitia »

pristávnic, pristávnici, s.m. (înv.) 1. conducător, șef (ecleziastic). 2. persoană care anunța public știrile oficiale, dispozițiile, ordonanțele; crainic, pristav. Vezi definitia »

PARAFÁZIC, -Ă, parafazici, -e, adj., s. m. și f. (Bolnav) de parafazie. – Din fr. paraphasique. Vezi definitia »