SITUÁȚIE s. f. 1. stare, poziție, așezare, ansamblu de împrejurări în care se află la un moment dat o persoană, o localitate, o țară, un popor etc. din punct de vedere economic, politic și social. ♦ a fi la înălțimea ĩ = a corespunde pe deplin unei sarcini încredințate. ◊ loc, stare pe care o are cineva în viața socială. ◊ stare a unei persoane în raport cu condiția sa (economică, socială etc.) sau cu interesele sale: avere. ♦ ~ limită = situație excepțională, extremă, care impune hotărâri radicale. 2. dare de seamă, raport (asupra unei stări de fapt, a unui inventar etc.). (< fr. situation, lat. situatio) Vezi definitia »

FITOTERAPÍE s.f. Ramură a fitopatologiei care se ocupă cu mijloacele de prevenire și de combatere a bolilor, a paraziților și a dăunătorilor plantelor cultivate. [Gen. -iei. / < fr. phytothérapie, cf. gr. phyton – plantă, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

RITMOTERAPÍE s. f. procedeu terapeutic prin exerciții la refacere a ritmului funcțional perturbat patologic, în bâlbâială, stări spastice, ticuri etc. (< ritmo²- + -terapie²) Vezi definitia »

HIPERLIPEMÍE s. f. creștere anormală a proporției de grăsimi din sânge. (< fr. hyperlipémie) Vezi definitia »

MORFOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază forma organismelor vegetale și animale. ◊ Morfologia artei = studiu analitic al formei, al structurii unei opere de artă; morfologie terestră = geomorfologie. 2. Parte a gramaticii care studiază părțile de vorbire și flexiunea lor. [Gen. -iei. / < fr. morphologie, cf. gr. morphe – formă, logos – studiu]. Vezi definitia »