arsúră (arsúri), s. f. – 1. Incendiu. – 2. Faptul de a arde. – 3. Căldură, dogoare. – 4. Vînt cald. – 5. Coastă de munte unde s-a produs un incendiu. Lat. ārsūra (Pușcariu 130; REW 682; DAR); cf. it., prov., cat. arsura, v. fr. arsure, sp. asura (Corominas, I, 399). În parte, se află în concurență cu arșiță. Vezi definitia »

CAPÉLĂ s. f. 1. biserică mică, paraclis. ♦ altar lateral al unei biserici. ♦ încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. 2. formație vocală sau instrumentală a unei capele (1) sau curți princiare. ♦ grup de coriști. ♦ orchestră de proporții reduse; fanfară (militară). 3. grinda superioară a unui cadru de lemn care susține tavanul unei lucrări miniere. (< it. cappella, /2/germ. Kapelle) Vezi definitia »

PASIÉNȚĂ, pasiențe, s. f. Combinare a cărților de joc după anumite reguli bazate pe hazard, de reușita căreia jucătorul leagă realizarea unei dorințe. [Pr.: -si-en-. – Var.: (rar) pasénță s. f., (înv.) pasiáns s. n.] – Din ngr. pasiéntsa, fr. patience. Vezi definitia »

BUSÓLĂ s. f. 1. instrument dintr-un ac magnetic și un cadran gradat, cu care se determină nordul geomagnetic. ◊ a-și pierde busola = a se zăpăci. 2. (fig.) călăuză, conducător, ghid. (< fr. boussole) Vezi definitia »

TERMOTÉHNICĂ s.f. Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice. [Gen. -cii. / cf. fr. thermotechnique, germ. Thermotechnik / < gr. thermos – cald, techne – meșteșug]. Vezi definitia »