APOSTÁT, -Ă, apostați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a săvârșit o apostazie (1); p. ext. răzvrătit, rebel. – Din fr. apostat, lat. apostata. Vezi definitia »

CONGLOMERÁT s. n. 1. rocă sedimentară detritică, formată prin cimentarea bolovănișurilor și pietrișurilor transportate de ape; conglomerație. ♦ (tehn.) masă de materiale aglomerate cu ajutorul unui liant. 2. (ec.) formă de monopol prin fuziunea unor companii care își desfășoară activitatea în cele mai diverse ramuri și sectoare de producție. 3. (fig.) îngrămădire de lucrări, de aspecte diferite. (< fr. conglomérat) Vezi definitia »

drac împielițat expr. 1. rău, afurisit. 2. poznaș, neastâmpărat. 3. cutezător. Vezi definitia »

STEREOBÁT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în trepte, formând soclul unei construcții. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréobate. Vezi definitia »

CITÁT s. n. 1. pasaj dintr-o scriere, dintr-un autor etc., reprodus întocmai, cu indicarea exactă a sursei. 2. (muz.) figură melodică sau ritmică împrumutată altei lucrări. (< germ. Zitat) Vezi definitia »