PRECÚM conj., adv. I. Conj. 1. (Introduce propoziții circumstanțiale de mod) Cum, așa cum, după cum. Sper că se va face precum doresc. ◊ Loc. adj. și adv. Precum se cade = cum se cuvine, cum trebuie (să fie). 2. (Introduce propoziții comparative) Tot astfel cum, ca și. M-a ajutat precum îl ajutasem și eu. 3. (Urmat de conj. „și”, stabilește un raport copulativ în cadrul aceleiași propoziții) Ca (și), cât (și); cum (și). Și-a destăinuit bucuriile, precum și necazurile. 4. (Introduce propoziții, adesea incidente, care cuprind o afirmație, o observație etc. sigură, categorică, cu caracter de concluzie) După cum, așa cum. ◊ Expr. (Exclamativ și fam.) Precum vezi = așa-i, asta-i (situația). Precum urmează, formulă prin care este anunțată o enumerare, o completare, o lămurire (a unei expuneri, a unei explicații, a unei relatări). 5. (Pop.; urmat de conj. „ca să”, introduce propoziții finale) Pentru (ca să...). ◊ (Urmat de conj. „că”, introduce propoziții completive directe) A susținut precum că toate sunt adevărate. II. Adv. Ca de exemplu, ca de pildă. – Pre² + cum. Vezi definitia »

BLUM s.n. Lingou de oțel turnat și eboșat prin laminare. [Pl. -muri. / < engl. bloom]. Vezi definitia »

VÁCUUM, vacuumuri, s. n. 1. (Fiz.) Vid. 2. Aparat în care se concentrează o soluție, prin fierbere în vid, la temperaturi joase. [Pr.: -cu-um] – Din lat., fr. vacuum. Vezi definitia »

VELÁRIUM s. n. pânză mare care acoperea teatrele sau arena circului, la romani. (< lat. velarium, fr. velarium) Vezi definitia »

cvorum Vezi definitia »