Definita cuvantului complement
COMPLEMÉNT s. n. 1. complinire; ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi. complementul unui număr = număr care se obține prin scăderea unui alt număr inițial. ◊ (mat.) unghi care, împreună cu un unghi dat, însumează 90°. 2. parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau adverb. ◊ obiect (6). 3. alexină. (< fr. complément, lat. complementum)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu complement
RULÁNT, -Ă adj. (despre sisteme tehnice) care se deplasează cu ajutorul unor organe de rostogolire. ♦ pod ~ = macara mobilă cu un pod, care poate deplasa greutăți pe orizontală; material ~ = totalitatea vehiculelor (locomotive, vagoane) care circulă pe liniile ferate. (< fr. roulant) Vezi definitia »
AVERTISMÉNT, avertismente, s. n. 1. Înștiințare prealabilă, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Sancțiune administrativă aplicată unui angajat pentru o abatere disciplinară și prin care se atrage atenția acestuia că va fi sancționat mai aspru la o nouă abatere. ◊ Expr. A da cuiva un avertisment = a atrage atenția cuiva să nu repete o greșeală. ♦ Sancțiune aplicată de arbitru unui sportiv pentru joc neregulamentar și care, la repetarea abaterii, poate fi urmată de eliminarea din joc a sportivului. – Din fr. avertissement. Vezi definitia »
REVIZUÉNT s. m. (jur.) cel care introduce o cerere de revizuire a unui proces. (< revizui + -ent) Vezi definitia »
PREDICAMÉNT s. n. (fil.) categorie, noțiune fundamentală (substanță, cantitate, calitate etc.). (< fr. prédicament, it. predicamento) Vezi definitia »
CURSÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care urmează un curs special; cursist. [< rus. kursant]. Vezi definitia »