Definita cuvantului complet
COMPLÉT, -Ă I. adj. întreg, desăvârșit, deplin. ♦ opere ~ e = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin. II. adv. în întregime, cu desăvârșire. III. s. n. 1. ~ de judecată = colectiv din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință. 2. lot de unelte, aparate, piese de schimb și accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcționarea unui sistem. 3. compleu. (< fr. complet, lat. completus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu complet
TRIPLÉT1 s.n. Al treilea dintre trei exemplare de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, dar intrate în limbă în trei epoci diferite. [< fr. triplette]. Vezi definitia »
Et. Lat paucus-tenere Vezi definitia »
ANSERMET, Ernest (1883-1969), compozitor, dirijor și muzicolog elvețian. Promotor al muzicii contemporane. Lucrări teoretice („Bazele muzicii în conștiința umană”). Vezi definitia »
GALÉT s. m. 1. fragment mic de rocă, piatră, cu muchiile rotunjite de acțiunea mării sau a torenților. 2. rolă metalică montată între două piese în mișcare, pentru a le micșora frecarea. ◊ piesă la mașina de filat mătase artificială care întinde firul la ieșirea din baia de filare. 3. element de tranformator electric, de forma unui inel, cu mai multe spire de înfășurare. 4. secțiune a unui comutator rotativ. (< fr. galet) Vezi definitia »
OȚÉT s. n. Lichid cu gust acru, obținut prin fermentarea acetică a vinului, a berii etc. sau prin diluarea cu apă a acidului acetic concentrat, întrebuințat în alimentație drept condiment sau conservant. ◊ Expr. (Fam.) A face pe cineva cu ou și cu oțet = a batjocori, a ocărî pe cineva. – Din sl. ocĩtŭ. Vezi definitia »