GRÁTA v. persona non grata. [DEX '98] Vezi definitia »

iertá (iertát, át), vb. – 1. (Înv.) A cruța. – 2. A absolvi, a scuti de pedeapsă. – 3. A scuza. – 4. A permite, a îngădui, a accepta. – 5. (Refl.) A se împăca, a face pace. – 6. (Refl., înv.) A-și lua rămas-bun creștinește. – 7. (Înv.) A abandona, a lăsa, a renunța. – Mr., megl. l’ert, l’irtare. Lat. lῑbertāre „a cruța” (Pușcariu 769; Candrea-Dens., 811; REW 5014; DAR; Densusianu, GS, II, 18; Rosetti, I, 167), păstrat numai în rom. – Der. iertăciune, s. f. (iertare; compoziție poetică ce se recită atunci cînd tînăra căsătorită se desparte de părinți; despărțire, rămas-bun, mai ales cînd este vorba de un muribund); iertător, adj. (indulgent, care iartă ușor); neiertat, adj. (care nu poate fi iertat; care nu este iertat); neiertător, adj. (care nu iartă). Vezi definitia »

DEBUTÁ vb. I. intr. A-și face debutul pe scenă, într-o activitate etc.; a începe (o carieră, o profesiune). [< fr. débuter]. Vezi definitia »

prospătá¹, prospătéz, vb. I (reg.) 1. (refl.) a se ospăta din belșug. 2. (despre oameni) a avea o anumită atitudine față de ..., a trata într-un anumit fel. 3. a mustra, a pedepsi. Vezi definitia »

CONDIMENTÁ, condimentez, vb. I. Tranz. A da gust mâncării prin adăugare de condimente, a pune condimente în mâncare. – Din condiment. Vezi definitia »