DEONTOLOGÍE s. f. Doctrină privitoare la normele de conduită și la obligațiile etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale). [Pr.: de-on-] – Din fr. déontologie. Vezi definitia »

NEFELOMETRÍE s.f. (Chim.) Procedeu de analiză constând în a măsura concentrația unei emulsii, comparându-i transparența cu o preparație etalon. [Gen. -iei. / < fr. néphélométrie]. Vezi definitia »

ANOXEMÍE s.f. (Biol.) Lipsă a unei bune oxigenări a sângelui. [Gen. -iei. / < fr. anoxémie, cf. gr. an – fără, oxys – viu, haima – sânge]. Vezi definitia »

-SEMÍE elem. sema-. Vezi definitia »

AUDÍȚIE s.f. Faptul de a audia (2) ; (spec.) audiere de muzică cu un auditoriu restrâns. ◊ A executa (o bucată muzicală) în primă audiție = a cânta (o bucată) pentru prima dată în fața publicului. [Gen. -iei, var. audițiune s.f. / cf. fr. audition, lat. auditio]. Vezi definitia »