Definita cuvantului concret
CONCRÉT, -Ă I. adj. 1. care se poate percepe prin simțuri; palpabil. ◊ (despre substantive) care denumește obiecte perceptibile prin simțuri. ♦ muzică ~ă = muzică pe baza prelucrării unui complex de sunete (muzicale sau zgomote) cu ajutorul aparaturii electronice. 2. precis, (bine) determinat. II. s. n. categorie filozofică desemnând unitatea multiplelor determinări, însușiri, laturi ale obiectelor și fenomenelor. (< fr. concret, lat. concretus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu concret
SICRÉT, -EÁTĂ adj. v. secret. Vezi definitia »
DISCRÉT, -Ă, discreți, -te, adj. I. 1. (Despre oameni) Care știe să păstreze o taină ce i s-a încredințat; care este rezervat, reținut în vorbe și în acțiuni. ♦ (Despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) Caracteristic omului discret (I 1). ♦ (Adverbial) Fără a atrage atenția. 2. Fig. (despre obiecte) Care nu atrage atenția, nu șochează. II. 1. (Mat.; despre mărimi) Format din unități distincte, obținute numai prin salturi unitare. 2. (Fiz.; despre semnale) A cărui mărime este reprezentată printr-un număr finit de valori. – Din fr. discret. Vezi definitia »
swwet Vezi definitia »
COLÉT2 s. n. (Bot.) Zonă de trecere între rădăcina și baza tulpinii. – Din fr. collet. Vezi definitia »
prâsnét, prâsnéte, s.n. 1. (înv.) foșnet, foșnitură. 2. (reg.; în forma: prisnit) sunet caracteristic, scârțâitor, scos de cristei. Vezi definitia »