AMUȚÍRE, amuțiri, s. f. 1. Faptul de a amuți; pierderea facultății de a vorbi. ♦ Fig. Încetarea oricărui zgomot. 2. Fenomen fonetic care constă în pronunțarea din ce în ce mai puțin perceptibilă, până la dispariția totală, a unui sunet. – V. amuți. Vezi definitia »

ARUNCÁRE, aruncări, s. f. Acțiunea de a (se) arunca. ♦ Probă atletică de azvârlire a discului, suliței, greutății etc. Vezi definitia »

BALIZÁRE, balizări, s. f. Acțiunea de a baliza; balizaj. – V. baliza. Vezi definitia »

ÎMBUCĂRÍRE s. f. v. îmbucări. [DLRM] Vezi definitia »

RĂBOJÍRE, răbojiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a răboji și rezultatul ei. – V. răboji. Vezi definitia »