BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1).[Pr.: -li-an-] – Din briliant. Vezi definitia »

FLAMÍN s.n. Nume dat în Roma antică preotului consacrat cultului unui zeu. [< fr. flamine, cf. lat. flamen]. Vezi definitia »

NITRAGÍN s. n. îngrășământ bacterian din culturi de rizobii, pentru culturile de leguminoase. (< fr. nitragine) Vezi definitia »

LATÍN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Latium /Italia/, care aparținea Romei antice. ◊ roman. ◊ (s. f.) limbă italică vorbită de romani. II. adj. arhitectură ~ă = stil roman degenerat, având ca tip bazilica romană. ◊ (mar.) velă ~ă = pânză triunghiulară învergată pe o antenă. (< lat. latinus, fr. latin) Vezi definitia »

MARTÍN s. m. pescăruș. (< fr. martin) Vezi definitia »