OPOZÍȚIE s.f. I. 1. Raport care se stabilește între două lucruri sau două situații opuse, contrare; contrast. ♦ Raport de excludere între două noțiuni sau judecăți, stabilit după anumite criterii. ♦ Diferență (fonetică) între două unități lingvistice. 2. Împotrivire, opunere. 3. Poziție pe care o ocupă un astru când Pământul se află între el și Soare; poziția a două corpuri cerești care se află la o distanță de 180 de grade pe bolta cerească unul față de celălalt. II. (În țările capitaliste) Grup politic parlamentar potrivnic partidului care se află la putere; (p. ext.) politică pe care o practică acest grup. [Gen. -iei, var. opozițiune s.f. / cf. fr. opposition, rus. opozițiia, lat. oppositio]. Vezi definitia »

LETARGÍE s.f. Stare patologică caracterizată prin somn adânc și lung, în timpul căruia funcțiile vitale par să fie suspendate; moarte aparentă. ♦ (Fig.) Stare de apatie, de inactivitate totală. [Gen. -iei. / < fr. léthargie, cf. lat. lethargus, gr. lethargia < gr. lethe – uitare, argia – odihnă]. Vezi definitia »

CONDUCTOMETRÍE s. f. metodă de analiză electrochimică bazată pe măsurarea conductivității unei soluții. (< fr. conductimétrie) Vezi definitia »

HIDROCLIMATOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază acțiunea apelor minerale și termale, precum și a climatelor asupra organismelor. (< fr. hydroclimatologie) Vezi definitia »

LIMFODERMÍE s. f. manifestare cutanată a leucemiei limfoide. (< fr. lymphodermie) Vezi definitia »