BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adj. 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rău, neprielnic, dușmănos. 2. (Adesea substantivat) Cu purtări rele; depravat, rău, ticălos. – V. blestema. Vezi definitia »

BICROMÁT, bicromați, s. m. Sare obținută prin tratarea cu acid a cromatului unui metal. ◊ Bicromat de potasiu = sare cristalizată, portocalie, întrebuințată ca oxidant și colorant. – Din fr. bichromate. Vezi definitia »

BANCOCRÁT, -Ă s.m. și f. Adept, partizan al bancocrației. [< fr. bancocrate]. Vezi definitia »

NEAUTOMÁT adj. v. TELEFONIST. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. [DEX '98] Vezi definitia »

DESOCIALIZÁT adj. v. desocializa. [MDN] Vezi definitia »