Definita cuvantului congruență
CONGRUÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi congruent; potrivire deplină. ♦ (mat.) relație de ~ = relație dintre două numere întregi congruente. ◊ acord între gândurile, sentimentele, convingerile cuiva în comportamemtul său. 2. acord între subiect și predicat. 3. (med.) calitate a unei anastomoze ale cărei părți se împreună perfect. (< fr. congruence, lat. congruentia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu congruență
CARACTERÍSTICĂ, caracteristici, s.f. – V. caracteristic (1, 3, 4, 5) [DEX'98] Vezi definitia »
chirimireáță s.f. sg. (reg.) numele unui joc de copii. Vezi definitia »
paperínă s.f. (înv.) mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteiuță, scânteioară. Vezi definitia »
zețăríță (rar) s. f., g.-d. art. zețăríței; pl. zețăríțe Vezi definitia »
VARIÁNȚĂ, varianțe, s. f. 1. Numărul factorilor unui sistem fizico-chimic care pot varia independent fără ca numărul de faze să se modifice. 2. Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui șir statistic de experiențe, de la media aritmetică a șirului respectiv. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variance. Vezi definitia »