HORBOȚÍCĂ, horboțele, s. f. Diminutiv al lui horbotă. – Horbotă + suf. -ică. Vezi definitia »

dúdă (-de), s. f. – (Olt., Trans.) Canal, fistulă. Sb., mag. duda (Candrea; Scriban). – Der. dudoi, s. m. (Trans., corn făcut din coajă de cireș); dudulean, s. m. (Trans., știulete de porumb; Olt., tulpină de ceapă); duduloi, s. n. (Olt., canal; tulpină de ceapă). Vezi definitia »

BAVÚRĂ s. f. 1. (tehn.) porțiune de material în relief față de profilul cerut al unei piese metalice, rezultată din prelucrare. 2. (poligr.) contur îngroșat, lăsat de o cerneală proastă. (< fr. bavure) Vezi definitia »

BÁCĂ, bace, s. f. Fruct cu pericarp cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. – Din it., lat. bacca. Vezi definitia »

CECOGRÁMĂ s. f. scrisoare în alfabetul Braille pentru nevăzători, expediată prin poștă. (< fr. cécogramme) Vezi definitia »