Definita cuvantului conjunct
CONJÚNCT, -Ă adj. intim legat, strâns unit. ◊ (gram.) forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ persoana 1 sg. și 3 sg. și pl. ale verbului „a fi” și formele neaccentuate de dativ și acuzativ sg. și pl. ale pronumelui personal; (muz.) treaptă conjunctă = treaptă care urmează alteia sau o precede imediat la interval de secundă. (< lat. coniuctus, fr. conjoint)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu conjunct
abstráct1 adj. m., pl. abstrácți; f. abstráctă, pl. abstrácte Vezi definitia »
DERELÍCT s. n. epavă a unei nave abandonate în mare, nescufundată. (< engl. derelict) Vezi definitia »
SPERMIDÚCT s. n. ansamblul căilor genitale ale bărbatului. (< fr. spermiducte) Vezi definitia »
corect:sa ne simtim bine gresit:sa ne simtem bine Vezi definitia »
ADÚCT s. n. Amestec cristalin în care o substanță este înglobată în rețeaua cristalină a altei substanțe. – Din fr. adducte. Vezi definitia »