Definita cuvantului conjuncție
CONJÚNCȚIE s. f. 1. parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau cuvinte cu aceeași funcție sintactică. 2. (log.) conectiv („și”) caracterizat prin aceea că expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propozițiile componente sunt adevărate și falsă, când cel puțin una dintre componente este falsă. 3. figură de stil care enunță o observație din asocierea unor aspecte de viață contradictorii. 4. poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. (după fr. conjonction, lat. coniunctio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu conjuncție
APOLOGÍE, apologii, s. f. Laudă aprinsă, ridicare în slavă a cuiva sau a ceva; apărare (servilă și interesată) a cuiva sau a ceva. ♦ Discurs, scriere de apărare a cuiva sau a ceva. – Fr. apologie (lat. lit. apologia). Vezi definitia »
OMENTECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție chirurgicală a epiploonului. [Gen. -iei. / < fr. omentectomie]. Vezi definitia »
CONSTERNÁȚIE s.f. Consternare. [Gen. -iei, var. consternațiune s.f. / cf. fr. consternation, lat. consternatio]. Vezi definitia »
STEREOIZOMERÍE s. f. izomerie determinată de așezarea diferită în spațiu a atomilor din moleculă. (< fr. stéréo-isomérie) Vezi definitia »
PLASTOCHIMÍE s. f. știința și tehnica producerii materiilor plastice. (< fr. plastochimie) Vezi definitia »