Definita cuvantului conlocuitor
CONLOCUITÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care locuiește împreună cu altul. (< con- + locuitor)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu conlocuitor
ADULATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. lingușitor. (< fr. adulateur) Vezi definitia »
ECLATÓR s.n. Aparat care produce scânteia electrică la aparatele de telegrafie fără fir. [< fr. éclateur]. Vezi definitia »
FURÓR s. n. stare paroxistică reprezentând gradul cel mai înalt de iritabilitate. (< lat. furor) Vezi definitia »
VIDANJÓR s.m. Lucrător care curăță haznalele. [< fr. vidangeur]. Vezi definitia »
TRADUCTÓR s.n. 1. Element al unui sistem cu reglare automată care transformă în semnal unificat o mărime pe care este construit să o măsoare. 2. Aparat folosit în telegrafie pentru a traduce combinațiile de semnale electrice elementare primite în caracterele tipografice corespunzătoare. [Cf. fr. traducteur]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z