Definita cuvantului conlocuitor
CONLOCUITÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care locuiește împreună cu altul. (< con- + locuitor)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu conlocuitor
PERVIBRATÓR s. n. aparat pentru pervibrare. (< fr. pervibrateur) Vezi definitia »
ÎNVESTITÓR s.m. Cel care învestea un cavaler. [Cf. it. investitore]. Vezi definitia »
BIOFÓR s. m. nume dat unor determinanți genetici din cromozomi, constituiți din molecule, susceptibile de variații ereditare. (< germ. Biophor) Vezi definitia »
pridvór (pridvoáre), s. n.1. Cerdac, balcon. – 2. Încăpere la intrarea în biserică, atriu. – Var. pritvor, priv(d)or. Sl. pritvorŭ, de la pritvoriti „a înnădi” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Conev 80), cf. sb. pritvor, prevor, slov. pridvor, ceh. pritvor. Vezi definitia »
întăritor, întăritoare s. n. băutură spirtoasă. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z