Definita cuvantului conotație
CONOTÁȚIE s. f. 1. (log.) ansamblul caracteristicilor unui obiect; complex de caractere care aparțin unei situații concrete. 2. totalitatea sensurilor colaterale ale unui cuvânt care deviază valoarea denotativă. ◊ semnificație. (< fr. connotation)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu conotație
BOOGIE-WOOGIE BÚGHI-ÚGHI/ s. n. 1. stil pianistic în jaz, derivat din blues, care constă în susținerea ritmului la mâna stângă prin executarea unor figuri de bas repetate continuu, în timp ce mâna dreaptă dezvoltă scurte motive melodice; cântec cu sonorități antrenante. 2. dans modern, de origine nord-americană, care se dansează după muzica de jaz; melodia corespunzătoare. (< amer. boogie-woogie) Vezi definitia »
JUBILÁȚIE, jubilații, s. f. (Rar) Jubilare. – Din fr. jubilation. Vezi definitia »
CLORURÁȚIE, clorurații, s. f. Clorurare. – Din fr. chloruration. Vezi definitia »
PIELOTOMÍE s. f. incizie a bazinetului în caz de abces sau de calculi. (< fr. pyélotomie) Vezi definitia »
REPRODÚCȚIE s. f. 1. reînnoire, reluare continuă a unui proces de producție. 2. (biol.) reproducere, înmulțire. (< fr. reproduction) Vezi definitia »