FINÍȚIE s. f. finisare. (< fr. finition) Vezi definitia »

ANACUZÍE s. f. surditate totală; cofoză. (< fr. anacousie) Vezi definitia »

CULMINÁȚIE s.f. 1. Moment în care un astru trece deasupra meridianului unui loc. ◊ Punct de culminație = punctul cel mai înalt atins de un astru. 2. Moment de maximă încordare a relațiilor dintre personajele unei opere literare; punct culminant. [Gen. -iei, var. culminațiune s.f. / < fr. culmination, it. culminazione]. Vezi definitia »

DISLOGÍE s. f. tulburare a limbajului, printr-o vorbire incoerentă, datorată unor modificări psihopatologice fără substrat neurologic. (< fr. dyslogie) Vezi definitia »

PLATIRINÍE s.f. Diformitate caracterizată prin nas larg și plat. [Gen. -iei. / < platyrrhinie, cf. gr. platys – turtit, rhis – nas]. Vezi definitia »