tarmazuí, tarmazuiésc, vb. IV (reg.) a chinui; a se hârjoni. Vezi definitia »

țiclúi, țiclúș, țicmán, țicmắn, țicúi, s.n.; țícmă, s.f. (reg.) vârf ascuțit de deal, de stâncă. Vezi definitia »

înțuguí vb. IV (reg.) a denunța (pe cineva). Vezi definitia »

împăceluí, împăceluiésc, vb. IV (reg., înv.) a împăca, a pacifica; (refl.) a se împăca, a se împăcălui. Vezi definitia »

DUDUÍ, dúdui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la pers. 3) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate). 2. Intranz. (Despre motoare, mașini etc.; p. ext. despre ateliere, fabrici etc.; la pers. 3) A produce un zgomot sacadat. ♦ (Despre foc) A arde viu și cu zgomot. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A îmboldi, a îndemna (la mers); a alunga, a goni. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »