DOMICILIÁ, domiciliez, vb. I. Intranz. A-și avea domiciliul undeva; a locui. [Pr.: -li-a] – Din fr. domicilier. Vezi definitia »

TĂMÂIÁ, tămâiez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Bis.) A răspândi fum de tămâie, a afuma cu tămâie. 2. Tranz. Fig. A copleși cu laude excesive, a linguși. 3. Refl. (Rar) A se îmbăta, a se chercheli. – Din tămâie. Vezi definitia »

ȘÉȘIA s. f. fes, turban (purtat în colonii). (< fr. chechia) Vezi definitia »

(pronunția, ce înseamnă în rom. „tsi”: ți, ci, chi? – tavi) QI [tsi] termen chinez întâlnit în medicina tradițională chineză, arte marțiale, etc. Are sensul concret de gaz, miros, stare de spirit, etc., dar și sensul de „energie primară”, „suflu”, nepalpabil prin mijloace științifice, care menține în viață organismul. [Dicț. enciclopedic, vol. V, O-Q, Ed. Enciclopedică, București, 2004] Vezi definitia »

MUBAIÁ, mubaiéle, s. f. (Înv., sec. XVIII) Achiziție realizată în numele sultanului, în care prețul mărfii era impus de către cumpărător. [Var.: mumbaiá s. f.] (din tc. mübaia (Șeineanu); der. mubaiegíu s. m.) Vezi definitia »