Definita cuvantului consistență
CONSISTÉNȚĂ s. f. 1. stare a unui corp care are un anumit grad de densitate. ◊ rezistență opusă de un corp la deformare, la sfărâmare. ◊ (fig.) soliditate, tărie; fermitate. 2. (mat.) coerență (2). 3. (log.) însușire a unui sistem axiomatic de a nu fi contradictoriu. (< fr. consistance, it. consistenza)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu consistență
MENÁDĂ, menade, s. f. (Mitol.) Bacantă; fig. femeie exaltată, nestăpânită. – Din fr. ménade. Vezi definitia »
FĂLCÁRIȚĂ s. f. (Med.; pop.) Tetanos (la copii). – Falcă + suf. -ariță. Vezi definitia »
EPITÉZĂ s. f. 1. (med.) corecție a unei articulații defectuoase. 2. paragogă. (< fr. épithèse, gr. epithesis) Vezi definitia »
POPONEÁȚĂ s. f. v. poponeț3. Vezi definitia »
BALENIÉRĂ, baleniere, s. f. Vas special echipat pentru vânătoarea de balene. ♦ Ambarcație rapidă (cu motor). [Pr.: -ni-e-] – Fr. baleinière. Vezi definitia »