BĂIÁTĂ, băiete, s. f. (Reg.) Fată; fetiță. – Din băiat. Vezi definitia »

AXIÓMĂ s.f. Adevăr admis în general și acceptat ca real fără a fi demonstrat. ♦ Fiecare dintre propozițiile prime pe baza cărora se formulează o teoremă. [< fr. axiome, cf. lat., gr. axioma – opinie < axios – adevărat]. Vezi definitia »

CERVICÍTĂ s.f. (Med.) Colpită. [< fr. cervicite]. Vezi definitia »

defáimă (-me), s. f. – Ponegrire, calomniere. Lat. *diffamia (Pușcariu 495; Rosetti, I, 165), format ca infamia. Este cuvînt înv. și rar. În general, cercetătorii preferă să plece de la vb. *diffamāre, prin intermediul unei var. pop. *diffamiāre (Lambrior 372; Candrea-Dens., 477; Tiktin; Candrea). – Der. defăima, vb. (a ponegri, a calomnia, a discredita), apare din sec. XVII; defăimător, adj. (care defăimează). Cf. faimă. Vezi definitia »

ZGOÁDĂ, zgoáde, s. f. (Banat, Olt.) 1. Întâmplare (2), hazard. 2. Poveste. (din sb. zgoda) Vezi definitia »