Definita cuvantului consonanță
CONSONÁNȚĂ s. f. 1. (muz.) îmbinare armonioasă de sunete. ◊ asemănare a sunetelor finale din două sau mai multe cuvinte. 2. (fig.) acord, înțelegere, potrivire de opinii. (< fr. consonance, lat. consonantia)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu consonanță
dríșcă (dríște), s. f. – Mistrie. Sb. drska, bg. drăzka „manivelă” (Candrea; Scriban). – Der. drișcui, vb. (a umple sau a netezi cu mistria). Vezi definitia »
PICROMIGDÁLĂ s.f. 1. Migdală amară. 2. Prăjitură făcută cu albuș de ou, zahăr și migdale sau nuci. [Var. pricomigdală s.f. / cf. ngr. pikramigdalon < pikros – amar]. Vezi definitia »
POTRIVEÁLĂ, potriveli, s. f. (Pop.) 1. Potrivire, asemănare; concordanță, acord. ◊ Loc. adj. Cu potriveală = potrivit, nimerit. 2. Coincidență. 3. (Pop.) Aranjare a ceva la locul potrivit; aranjare într-un anumit fel, așa cum trebuie; împodobire, aranjare. – Potrivi + suf. -eală. Vezi definitia »
SUDÚRĂ s. f. 1. rezultat al sudării; (p. ext.) locul unde s-au lipit prin sudare două piese. 2. (fig.) legătură strânsă. (< fr. soudure) Vezi definitia »
SPERMATÉCĂ s.f. (Biol.) Organ al insectei femele care înmagazinează spermatozoizii. [Gen. -cii. / < fr. spermathèque, cf. gr. sperma – sămânță, lat. theca – teacă]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z