AFLORIMÉNT, aflorimente, s. n. Loc unde apar la suprafața Pământului rocile sau mineralele, din cauza eroziunii sau a decopertării lor artificiale; deschidere geologică. – După fr. affleurement. Vezi definitia »

CONCORDÁNT, -Ă, concordanți, -te, adj. Care concordă (cu...), care coincide, care se suprapune cu... ♦ Straturi (sau formații) geologice concordante = straturi care s-au depus într-un proces continuu de sedimentare. – Din fr. concordant. Vezi definitia »

CONVERGÉNT, -Ă, convergenți, -te, adj. Care converge. ◊ Lentilă convergentă = lentilă convexă care adună într-un singur focar razele care o străbat. ♦ (Mat.; despre un șir infinit de numere) care tinde către un anumit număr finit, numit limită. – Din fr. convergent, lat. convergens, -ntis. Vezi definitia »

PREDICAMÉNT s. n. (fil.) categorie, noțiune fundamentală (substanță, cantitate, calitate etc.). (< fr. prédicament, it. predicamento) Vezi definitia »

SUBLOCOTENÉNT s. m. primul grad de ofițer în armată. (după fr. sous-lieutenant) Vezi definitia »