MÍNĂ¹ s. f. 1. loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. 2. galerie săpată în frunzele sau în scoarța unei plante de către insecte. 3. (fig.) mare bogăție (ascunsă). 4. cilindru subțire de granit etc. din interiorul creioanelor sau pixurilor. 5. mijloc de luptă alcătuit dintr-o încărcătură de exploziv și un dispozitiv de aprindere, care explodează prin lovire sau la comandă. (< fr. mine, germ. Mine) Vezi definitia »

ȘPÍCHERIȚĂ s.f. v. spicheriță. Vezi definitia »

MUCOÁSĂ s.f. Membrană care căptușește sau învelește cavitatea unui organ secretor. [< fr. muqueuse]. Vezi definitia »

RUȘÁLĂ s. f. Bir plătit în Țara Românească, în evul mediu, de curteni. – Din roșu. Vezi definitia »

PARAVALÁNȘĂ, paravalanșe, s. f. Zid de piatră sau de beton pentru apărarea unei căi de comunicație contra avalanșelor de zăpadă. – Din fr. paravalanche. Vezi definitia »