Definita cuvantului contemperație
CONTEMPERÁȚIE s. f. impuls presupus a proveni de la grația divină și care ar face să încline voința către ceva, fără a o determina însă. (< fr. contempération, lat. contemperatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu contemperație
SUBDÚCȚIE s. f. scufundare a crustei oceanice sub o placă litosferică adiacentă. (< fr. subduction) Vezi definitia »
DEUTEROPATÍE s.f. (Med.) Boală secundară a unei alte afecțiuni. [Pron. de-u-, gen. -iei. / < fr. deutéropathie, cf. gr. deuteros – al doilea, pathos – boală]. Vezi definitia »
TRICROMAZÍE s. f. percepere defectuoasă, incompletă a celor trei culori fundamentale. (după dicromazie) Vezi definitia »
IRIZÁȚIE, irizații, s. f. Colorație similară curcubeului, apărută în urma unui proces de interferență a luminii albe prin straturi transparente subțiri. [Var.: irizațiúne s. f.] – Din fr. irisation. Vezi definitia »
REFLEXOGRAFÍE s. f. descriere a actelor reflexe. (< fr. réflexographie) Vezi definitia »