Definita cuvantului contextură
CONTEXTÚRĂ s. f. 1. mod de împletire a firelor unei țesături, care definesc structura ei. 2. mod în care sunt legate între ele diversele elemente ale unui tot; înlănțuire; legătură. ◊ (fig.) structură, schelet. (< fr. contexture)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu contextură
a răsuci cuțitul în rană (cuiva) expr. a spori supărarea (cuiva). Vezi definitia »
ÎNDÁTĂ adv. Imediat, numaidecât, acum; acuși, acușica. ◊ Loc. conj. (De) îndată ce = imediat ce, după ce, când. ◊ Expr. (Reg.) Îndata-mare = în cea mai mare grabă. – În + dată. Vezi definitia »
IOHIMBÍNĂ s.f. v. yohimbină. Vezi definitia »
BÂTĂ1, bâte, s. f. (Reg.) Bunică. Vezi definitia »
v'ârșă s. f., art. v'ârșa, g.-d. art. v'ârșei; pl. v'ârșe Vezi definitia »