STRIDÉNT, -Ă adj. (Despre sunete) Ascuțit, tare, țipător, pătrunzător; (p. ext.) neplăcut, supărător. ♦ (Despre culori) Bătător la ochi, țipător. ♦ (Fig.) Izbitor. [< fr. strident, cf. lat. stridere – a țipa]. Vezi definitia »

IMPREGNÁNT, -Ă adj., s. n. (produs) care impregnează. (< impregna + -ant) Vezi definitia »

MONODÓNT, -Ă adj. cu un singur dinte. (< mono¹- + -dont) Vezi definitia »

CONT s. n. 1. operație contabilă cuprinzând cele două părți (debit și credit) care exprimă valoric (și cantitativ) existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp. ◊ evidența acestei operații. 2. a trece în ~ = a înscrie la rubrica datoriilor; a ține ~ (de ceva) = a lua în considerare; pe ~ propriu = pe proprie răspundere. (< it. conto, germ. Konto, fr. compte) Vezi definitia »

PANDÁNT s. n. obiect decorativ simetric cu altul. (< fr. pendant) Vezi definitia »