Definita cuvantului contingență
CONTINGÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi contingent (1); relație între fenomene, evenimente contingente; întâmplare. (< fr. contingence, lat. contingentia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu contingență
PERSEVERÉNȚĂ s. f. stăruință; neclintire; tenacitate. (după fr. persévérance, lat. perseverantia) Vezi definitia »
REZERPÍNĂ s. f. alcaloid dintr-o plantă exotică, sedativ și hipotensiv. (< fr. réserpine) Vezi definitia »
TRĂSNITÚRĂ, trăsnituri, s. f. Zgomot produs de trăsnet; bubuitură. – Trăsni1 + suf. -tură. Vezi definitia »
COLONÉTĂ, colonete, s. f. (Inv.) Diminutiv al lui coloană (1); coloană mică și subțire, folosită mai ales în construcția galeriilor, a porticurilor etc. – Din fr. colonnette. Vezi definitia »
COORDONÁTĂ, coordonate, s.f. – V. coordonat (II) [DEX'98] Vezi definitia »