ETÉR, (1, 2, 4) eteri, s. m. (3) eteruri, s. n. 1. S. m. Combinație organică lichidă, incoloră, foarte volatilă și inflamabilă, cu miros aromatic specific, obținută din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie. 2. S. m. Substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă) având proprietăți fizice contradictorii, care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice. 3. S. n. Fig. Aer, atmosferă, cer, văzduh. 4. S. m. (În concepția unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer) din care ar fi alcătuite corpurile cerești. – Din fr. éther, lat. aether. Vezi definitia »

HEPTEMIMÉR, -Ă, heptemimeri, -e, adj. (Despre cezura unui vers) Care se află după a șaptea jumătate de picior. – După fr. hepthémimère. Vezi definitia »

MÍXER s.n. 1. Aparat sau instalație care face amestecarea unor materiale; amestecător. ♦ Amestecător hidraulic pentru prepararea laptelui de ciment folosit la cimentarea sondelor. 2. Dispozitiv care permite folosirea mai multor surse electroacustice în același timp. [< fr., engl. mixer]. Vezi definitia »

MONȘÉR s. m. (Franțuzism fam.) Termen familiar cu care o persoană se adresează unui bărbat. – Din fr. mon cher. Vezi definitia »

PACHÉR, pachere, s. n. Dispozitiv pentru închiderea etanșă a spațiilor inelare dintre pereții găurii de sondă și diferitele elemente tubulare introduse în aceasta. – Din germ. Packer, rus. paker, fr. packer. Vezi definitia »