pắrpără s. f. – 1. Febră, fierbințeală, patimă. – 2. Lovitură, apăsare. – Var. pîrpără, Banat, Olt. pîrpor. Sb. prpor (Candrea). – Der. părpăriță (var. pîrpăriță, pîrpăliță, prepeliță), s. f. (piesă metalică fixată în piatra alergătoare a morii), din sl. prŭprica (Cihac, II, 82; Conev 82), cf. bg. perperica, sb., cr. paprica. Vezi definitia »

CLARINÉTĂ, s. f. v. clarinet. Vezi definitia »

CÁPĂ s. f. 1. pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. ♦ de ~ și spadă = (despre un roman sau film) de aventuri, cu multe dueluri și înfruntări primejdioase. 2. dispozitiv de protecție împotriva accidentelor la mașini, la ferăstraie etc. 3. poziție pe care o ia o navă pe un timp neprielnic, cu vânt foarte puternic, care îi permite să suporte mai ușor valurile, vântul, furtuna. (< fr. cape, it. cappa) Vezi definitia »

LÁMPĂ s. f. 1. aparat fix sau portativ care produce lumină. ♦ ~ de radio = tub electronic; ~ fulger = blitz. 2. aparat portativ folosit ca sursă de căldură pentru anumite operații. (< fr. lampe, germ. Lampe, rus. lampa) Vezi definitia »

gidogínă s.f. (reg.) vâlcea strâmtă. Vezi definitia »