ARGUMENTÁ vb. I. intr. A dovedi, a demonstra, a întări prin argumente. [Cf. fr. argumenter, lat. argumentari]. Vezi definitia »

Arta gravarii pietrelor pretioase Vezi definitia »

ABILITÁ, abilitez, vb. I. Tranz. 1. A califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar; a atesta. 2. A împuternici. – Din germ. habilitieren. Vezi definitia »

substanta ce apare des in coltul gurii, reprezinta rezultatul lipicios al dreq slobozit din mila, inghitzit in sila, cimenteza clar o relatzie stabila... Vezi definitia »

unealta de forma unui briceag care foloseste la curatatul si intretinerea pipei Vezi definitia »