BIOTÍP s. n. 1. populație de indivizi cu o constituție genetică identică. 2. grup de germeni cu proprietăți biochimice asemănătoare, în cadrul unei specii. (< fr., engl. biotype) Vezi definitia »

SUBTIP s. n. subdiviziune a unui tip de obiecte sau fenomene. (< engl. subtype) Vezi definitia »

TIP¹ I. s. n. 1. model, formă căreia îi corespunde o anumită grupă de obiecte sau de fenomene; model original după care se efectuează obiecte de același fel; prototip. 2. individ, exemplar care întrunește anumite trăsături caracteristice pentru un grup, o rasă etc. ◊ totalitatea caracterelor distinctive esențiale ale unui grup, ale unei rase, familii etc. ◊ caracter distinctiv, particularitate. ◊ exemplar ale cărui caractere constituie trăsăturile esențiale ale unei specii, familii etc. de plante sau de animale. II. s. m. f. 1. personaj care întrunește trăsăturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezintă. 2. (fam.) persoană de mare originalitate; individ, ins. (< fr. type, lat. typus) Vezi definitia »

EPIGENOTÍP s. n. (biol.) organism expresie a genotipului și a mediului. (< fr. épigénotype) Vezi definitia »

DAGHEROTÍP s.n. v. daghereotip. Vezi definitia »