MIÁMBAL s. n. Suc de lemn-dulce, coagulat și turnat în formă de bastonașe, întrebuințat în trecut ca medicament contra tusei. [Pr.: mi-am-] – Din tc. meyanbalı. Vezi definitia »

ANORMÁL, -Ă adj. contrar regulilor, normelor. ◊ (despre oameni) care prezintă infirmități fizice sau psihice. (< fr. anormal) Vezi definitia »

APICÁL, -Ă, apicali, -e, adj. 1. (Anat., Med.) Care este situat la vârful, la extremitatea unui organ. 2. (Despre consoane) Articulat prin apropierea vârfului limbii de dinți, de alveole, de bolta palatului. – Din fr. apical. Vezi definitia »

TINCTORIÁL, -Ă, tinctoriali, -e, adj. (Despre plante sau produse chimice) Care conține substanțe colorante; (despre substanțe) care este obținut din plante și folosit la colorarea produselor textile sau a pieilor. [Pr.: -ri-al] – Din fr. tinctorial. Vezi definitia »

MOLÁL, -Ă, molali, -e, adj. (Chim.. Fiz.) De mol¹. Concentrație molală. – Din engl. molal. Vezi definitia »