QUIETÍV s.n. v. chietiv. Vezi definitia »

EVENTÍV adj.n. Verb reflexiv eventiv (și s.n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. [< fr. éventif]. Vezi definitia »

REPLICATÍV, -Ă adj. (despre frunze) pliat spre interior de la vârf spre bază. (< fr. replicatif) Vezi definitia »

OLFACTÍV, -Ă adj. Referitor la miros, de miros; olfactic. [< fr. olfactif, cf. lat. olfactus – miros]. Vezi definitia »

SINGULATÍV s.n. (Lingv.) Sufix de singulativ = sufix cu ajutorul căruia se formează în unele limbi singularul din tema de plural, care la origine era un substantiv colectiv. [Cf. engl. singulative]. Vezi definitia »