RADIOCONDUCTÓR s. n. corp care, sub influența undelor electromagnetice, devine conductor de electricitate. (< fr. radioconducteur) Vezi definitia »

MONTÓR, -OÁRE, montori, -oare, s. m. și f. Montator. – Din fr. monteur. Vezi definitia »

DESTRĂMĂTÓR, destrămătoare, s. n. Mașină folosită pentru destrămarea zdrențelor, în filatură, în industria hârtiei și a celulozei. – Destrăma + suf. -ător. Vezi definitia »

OMOFÓR, omofoare, s. n. Veșmânt bisericesc în forma unei eșarfe, pe care arhiereul îl poartă pe umeri în timpul serviciului bisericesc. – Din sl. omoforŭ. Vezi definitia »

FLÚDOR s. n. aliaj din cositor pentru lipit, tras în formă filară. (n. com.) Vezi definitia »