LIMBÁJ, limbaje, s. n. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile, sentimentele și dorințele; limbă, grai. 2. Limba unei comunități umane istoricește constituită. 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor și a gândurilor în cadrul limbii comune sau naționale. ◊ Limbaj comun = a) fel de a se exprima simplu, nepretențios; limbă obișnuită; b) mijloc, bază de înțelegere. ♦ Fig. Mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare, sunete muzicale etc. 4. (Inform.) Sistem de caractere și simboluri folosit în programare. [Pl. și: limbajuri] – Limbă + suf. -aj (după fr. langage). Vezi definitia »

UZÁJ s. n. 1. uzură. 2. uz. 3. uzanță (2). (< fr. usage) Vezi definitia »

COLPORTÁJ s.n. Distribuire, răspândire, propagare (mai ales a cărților, a presei). ♦ Comerț, negoț ambulant. [< fr. colportage]. Vezi definitia »

BAGÁJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva. – Din fr. bagage. Vezi definitia »

DUBLÁJ s.n. 1. Sincronizare a traducerii vorbite a unui film cu mișcările și scenele lui. ♦ Dublare. 2. (Mar.) Căptușeală de scânduri sau de tablă aplicată pe punte sau bordaj. [< fr. doublage]. Vezi definitia »