COREGÉNT s.n. Persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. [Cf. fr. corégent]. Vezi definitia »

AGLUTINÁNT¹, aglutinanți, s. m. 1. Anticorp în organismul animal care are proprietatea de a coagula bacteriile pătrunse în organism. 2. Substanță care are proprietatea de a coagula coloizii. – Fr. agglutinant. Vezi definitia »

ADJUTÁNT s. m. ofițer care îndeplinește pe lângă un șef militar atribuții corespunzătoare unei funcții de subofițer. (< germ. Adjutant) Vezi definitia »

REMITÉNT, -Ă adj. (Med.; despre boli) Care scade în intensitate în anumite intervale. ♦ Care poate fi remis, este remis. // s.m. și f. (Jur.) Autor al unei remisiuni. [< fr. rémittent]. Vezi definitia »

CONCHERÁNT, -Ă, concheranți, -te, adj. (Franțuzism) Cuceritor. – Din fr. conquérant. Vezi definitia »