EȘANCRÚRĂ s. f. 1. excavație arcuită în malul mării. 2. scobitură arcuită pe marginea oaselor sau a unor organe. (< fr. échancrure) Vezi definitia »

CONTRASEMNĂTÚRĂ s. f. semnătură a unui funcționar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană. (după germ. Kontrasignatur) Vezi definitia »

DÁRDĂ s.f. Suliță scurtă de lemn, armată cu un vârf de oțel pentru împuns sau aruncat, folosită în evul mediu. [< fr. dard]. Vezi definitia »

sîlță (-țe), s. f. – Laț. Rut. sylĭce (Candrea). Mai puțin probabilă legătura cu sl. sŭlęsti „a îndoi” (Miklosich, Lexicon, 934), sl. sŭlęcati „a îndoi” (Tiktin). În Mold., sec. XVII-XVIII. Vezi definitia »

ACHÉNĂ, achene, s. f. Tip de fruct indehiscent, a cărui sămânță, acoperită cu un înveliș tare, nu e sudată de acest înveliș. – Din fr. akène. Vezi definitia »