ORIENTATÍV, -Ă adj. Referitor la orientare, care orientează; informativ. [Pron. -ri-en-. / < orienta + -(t)iv]. Vezi definitia »

EXPOZITÍV, -Ă adj. în care se expune; care prezintă. ♦ propoziție ~ă = propoziție enunțiativă; metodă ~ă = metodă de prezentare în forma unei expuneri. ◊ (despre ton) rece; afectat. (< engl. expositive) Vezi definitia »

DUBITATÍV, -Ă adj. Care exprimă o îndoială, un dubiu. ◊ Propoziție dubitativă (și s.f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială. [Cf. lat. dubitativus, fr. dubitatif]. Vezi definitia »

GRAMPOZITÍV adj.n. (Despre preparate bacteriene) Colorat în albastru-închis. [Cf. fr. grampositif]. Vezi definitia »

IMPULSÍV, -Ă adj. (Despre oameni) Care se enervează ușor; violent, arțăgos, nestăpânit. [Cf. fr. impulsif, it. impulsivo]. Vezi definitia »