TENDENȚIOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi tendențios; tendenționism. [Pr.: -ți-o-] – Tendențios + suf. -itate. Vezi definitia »

TERIBILITÁTE s.f. Însușirea de a fi teribil; (la pl.) vorbe sau fapte teribile; teribilisme. [Cf. it. terribilità]. Vezi definitia »

NECESITÁTE s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune ca necesar; utilitate, trebuință. ♦ (Spec.; la pl.) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor și a urinei. ◊ Cu necesitate = în mod necesar. 2. Categorie filozofică care desemnează însușirile și raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. [Cf. fr. nécessité, it. necessità, lat. necessitas]. Vezi definitia »

=varietate de prun Vezi definitia »

APOSTOLÉȘTE adv. (Fam.; în expr.) A merge (sau a o lua, a pleca etc.) apostolește = a merge (sau a pleca) pe jos; apostolicește. – Apostol + suf. -ește. Vezi definitia »