PTIALÍNĂ s.f. Ferment secretat de glandele salivare, avînd proprietatea de a transforma amidonul în glucoză. v. amilază – Pronunțat: pti-a-. Vezi definitia »

MANÍTĂ s.f. (Chim.) Substanță organică zaharată care se găsește în rășina de frasin și în unele ciuperci, având acțiune laxativă. [< fr. mannite]. Vezi definitia »

INTERSÍSTOLĂ s. f. timpul scurs între sistola auriculelor și cea a ventriculelor inimii. (< fr. intersystole) Vezi definitia »

CEPȘOÁRĂ s. f. v. cepușoară. Vezi definitia »

ȚÁRINĂ¹, țarini, s. f. 1. Câmp cultivat; ogor, arătură. 2. (Pop.) Teritoriul unei comune (cu pământ arabil, pășuni, păduri etc.). ◊ Poarta țarinii = poartă făcută la începutul drumurilor care intră într-un sat. Gardul țarinii = gard care împrejmuiește un sat. 3. (Mai ales art.) Numele unui dans popular în perechi, cu mișcări moderate, care se dansează însoțit de strigături cântate sau recitate; melodie după care se execută acest dans. [Var.: (reg.) țárnă, (înv.) țeárină s. f.] – Cf. scr. carina. Vezi definitia »