BEÁT, -Ă, beți, -te, adj. Amețit de băutură, în stare de ebrietate. ♦ Fig. Îmbătat, copleșit de o emoție puternică; amețit; zăpăcit. – Lat. bibitus. Vezi definitia »

potilát (potiláte), s. n. – (Trans.) Voal, pînză subțire. Mag. potyolat (Tiktin). Vezi definitia »

NEÎNGHEȚÁT adj. v. RAVAC (1). Must care se scurge de la sine din strugurii puși în teasc (fără presare); vin superior obținut din acest must; vin limpede, separat de drojdie, prin trecerea lui dintr-un butoi în altul; vin rămas neînghețat dintr-un butoi expus la temperaturi joase. [DEX '98] Vezi definitia »

PALEÁT, -Ă adj. (herald.; despre un scut, o figură) divizat vertical într-un număr par de părți egale. (< fr. palé) Vezi definitia »

MA'T, ma'turi s.n. bar; crasma; carciuma; bodega; bufet Vezi definitia »